Un articol primit de la andreea despre sunetele produse de unele animale marine.

In general, o lume fara zgomote, sau mai exact o lume in care omul nu aude nimic, desi, asa cum s-a putut con­stata si in „lumea tacerii” se „vorbeste” mult, iar daca urechea noastra ar percepe „galagia” infer­nala de sub apa, frumusetea submarina si-ar pierde mult din farmecul de basm.

Totusi, o serie de sunete produse de vietatile marine pot fi percepute si de urechea omului, cum sunt cele produse pentru intimidarea dusma­nului sau cele de alarma, in special, transmise de animalele in pericol, in urma carora fratii de specie iau masuri urgente de salvare, daca mai au timp.

O intamplare petrecuta in Marea Caraibilor in timpul unei vanatori de languste a demonstrat ca, la nevoie, pana si crustaceii comunica intre ei. Iata pe scurt, cum s-au petrecut faptele. Ancorand intr-o seara mai devreme, un marinar a luat labele de inot, vizorul, tubul de respirat si un saculet de panza in care sa adune eventualul materialul inte­resant ce avea sa-l gaseasca si a sarit in apa. Adancimea nu prea mare, in jur de 6-7 metri, si transparenta foarte buna ii dadeau posibili­tatea sa vada totul de la suprafata apei. La un moment dat zareste doua languste mari, de peste 35 cm lungime fiecare, ce stateau pitite pe fundul acoperit cu alga Thalassia, retrase in acest loc neobisnuit lor de spaima unor inotatori subacva­tici, care tocmai trecusera pe acolo.

Neavand la el nici arbaleta si nici vreo tepusa metalica cu care sa le poata vana, iar pescuitul cu mana goala nefiind prudent deoarece spini puternici de pe carapace pot produce rani adanci cand lighioana reuseste sa-ti fuga de sub mana, a hotarat sa se foloseasca de sacul de panza ce-l avea la indemana. Infasoara repede mana, trage aer in piept si dintr-o zvacnitura e deasupra lor. Au ramas pe loc ca incremenite, intinde iute mana infasurata si prinde una de carapace. Cealalta n-a schitat, pentru moment, nici cel mai mic gest de a fugi, desi era doar la 10-15 cm de surata ei in pericol. Dar, deodata simte cum langusta capturata face cateva miscari bruste scotand si un fel de scartait putemic. In clipa in care a auzit „tipetele” a si vazut-o pe cealalta cum o ia la sanatoasa.

Atunci a in­teles ca acel „scartait” nu era altceva decat strigatul de „salveaza-te” pentru sora din apropiere, ce nu se sinchisise de prezenta mea pana in acel moment. Am descris aceasta intamplare pentru a se intelege mai bine cum comunica intre ele pana si animalele inferioare, cu sunete auzite chiar si de om.

Niciun articol asemanator